Legea nr. 190/2018 definește în mod expres numărul de identificare național ca fiind numărul prin care se identifică o persoană fizică în anumite sisteme de evidenţă şi care are aplicabilitate generală, cum ar fi:
– codul numeric personal;
– seria şi numărul actului de identitate;
– numărul pașaportului;
– numărul permisului de conducere;
– numărul de asigurare socială de sănătate.
Legea nr. 190/2018 permite prelucrarea acestor categorii de date cu caracter personal în baza oricărui temei prevăzut de art. 6 alin. (1) din GDPR (de exemplu, executarea contractului, interes legitim etc.). Astfel, operatorii au o mai mare libertate în utilizarea acestor categorii de date atât timp cât respectă principiile generale impuse de GDPR (de exemplu, principiul minimizării și al limitărilor legate de scop).
Conform Legii nr. 190/2018, în cazul în care un operator se va întemeia pe interesul legitim pentru prelucrarea numărului de identificare național, va trebui să îndeplinească următoarele condiții cumulative:
– să pună în aplicare măsuri tehnice şi organizatorice adecvate pentru respectarea, în special, a principiului reducerii la minimum a datelor, precum şi pentru asigurarea securităţii şi confidenţialităţii prelucrărilor de date cu caracter personal, în funcție de riscul pe care îl prezintă respectiva prelucrare;
– să numească un responsabil pentru protecția datelor;
– să stabilească termene de stocare în funcţie de natura datelor şi scopul prelucrării, precum şi termene specifice în care datele cu caracter personal trebuie șterse sau revizuite în vederea ștergerii;
să instruiască periodic cu privire la obligaţiile ce le revin persoanele care prelucrează date cu caracter personal sub directa autoritate a operatorului sau a persoanei împuternicite de operator.
Cu privire la prelucrarea datelor angajaților în contextul relațiilor de muncă, legea prevede dispoziții exprese atunci când sunt utilizate sisteme de monitorizare prin mijloace de comunicații electronice și/sau prin mijloace de supraveghere video în scopul interesului legitim al angajatorului.
Astfel, legea vine să limiteze nivelul de intruzivitate al măsurilor de securitate pe care angajatorul le poate implementa, impunând condiții suplimentare pentru monitorizarea mijloacelor de comunicații electronice (de exemplu, e-mail, Internet, Skype), cât și pentru monitorizarea prin mijloace video (de exemplu, CCTV).
Aceste mijloace vor putea fi folosite dacă:
prelucrarea va trece testul de balanță;
angajatul a fost corespunzător informat;
după caz, a fost consultat sindicatul ori au fost consultați reprezentanții angajaților;
alte mijloace, mai puțin intruzive (de exemplu, luminarea spațiului, utilizarea doar a cartelelor de acces) nu s-au dovedit a fi la fel de eficiente și
durata de stocare a datelor nu depășește 30 de zile dacă nu există o prevedere legală ce permite această stocare ori atunci când nu există cazuri temeinic justificate.
Conform dispozițiilor legale amintite, angajatorul va trebui să îndeplinească în mod cumulativ mai multe condiții pentru a implementa mijloacele de monitorizare menționate, printre care și introducerea, cu prioritate, a altor mijloace ce ar putea duce la același rezultat.
Sursa: https://www.hotnews.ro/